Regenerare urbana

CE ESTE REGENERAREA URBANA?

Regenerarea urbana este definita in general dupa cum urmeaza:
“ Aducerea la viata a zonelor urbane cu efortul cooperativ al municipalitatilor, proprietarilor si a altor actori implicati cu scopul de a imbunatati conditiile de trai, de a creste calitatea mediului si a climatului social si de a intari economia locala.“

Conform acestei definitii regenerarea urbana are 3 piloni, fizic, economic si social. In functie de situatia din zona respectiva trebuie sa ne referim mai mult sau mai putin la cei trei piloni in momentul in care dezvoltam un plan de regenerare urbana.


Se poate spune ca atata timp cat scala este la un nivel mai ridicat si procesul de regenerare urbana va dura mai multi ani, de aceea in definirea proiectului trebuie clarificati si termenii diferiti ai obietivelor ce trebuie indeplinite.

Obiectivele pe termen scurt, 1 pana la 5 ani sunt in general orizontul de perceptie al rezidentilor. Daca acestia sunt si proprietari (ex: au facut si investitii in apartament) devin interesati si de termenele medii, 5 pana la 10 ani deoarece au o perspectiva economica care inseamna o crestere a valorii investitiei. Din punct de vedere comercial, termenele medii sunt relevante si pentru antreprenorii din zona. Obiectivele pe termen lung, 10 pana la 20+ ani se adreseaza perspectivei de longevitate a infrastructurii si a cladirii, proiectelor care necesita mult timp pentru a fi dezvoltate si dezvoltarii sociale si economice ce se doreste pentru zona respectiva.

PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA PROCESULUI DE
REGENERARE URBANA

In momentul in care se intocmeste un plan al regenerarii urbane trebuie sa se treaca prin mai multe faze care pot fi rezumate in “pregatire, cunoastere, dorinta, cantarire, executie”.

In mod detaliat procesul intocmirii unui plan de regenerare urbana se poate dezvolta in urmatorii 9 pasi:

  1. Initiativa
  2. Definirea proiectului
  3. Investigare, colectarea informatiilor
  4. Analiza SWOT
  5. Intocmirea posibilelor scenarii pentru dezvoltarea viitoare
  6. Discutii pro si contra
  7. Alegerea scenariului cel mai favorabil
  8. Elaborarea masurilor, programelor, calcularea costurilor, planificarea, etc.
  9. Trecerea tuturor datelor in planul de regenerare urbana

ORGANIZAREA PROIECTULUI DE REGENERARE URBANA

Organizarea proiectului de regenerare urbana depinde in mare parte de implicarea actorilor. Cu siguranta in zonele rezidentiale, cei care se vor implica in proiect trebuie sa fie rezidentii si organizatiile lor, dar si primariile si proprietarii de imobile.

Este important pentru organizarea proiectului ca nivelele decizionale sa fie bine reprezentate in organizarea proiectului.

Aceste nivele sunt:

  • Nivelul politic – responsabilitate finala
  • Nivelul decizional – aprobarea directiilor alese
  • Nivelul operational – pregatirea planului de regenerare urbana
  • Nivelul consultativ – colectarea opiniilor relevante

 

Nivelul politic – responsabilitate finala

In cele mai multe cazuri de regenerare urbana consiliul municipal este unul dintre partile cu responsabilitate politica sau este singurul. In primul rand aproba inceperea proiectului si pune la dispozitia organizarii proiectului a tot ceea ce este necesar. La finalul procesului aproba din punct de vedere politic incheierea procesului, a planului de regenerare urbana, si aproba investitiile publice implicate si asigura subventiile necesare. Pe parcursul derularii planului de regenerare urbana se pot lua decizii la nivel politic despre probleme politice de importanta.

Asemeni consiliului municipal pot fi si alte parti care sa aiba responsabilitate „politica” ca de exemplu corpul de control al unei companii imobiliare ce are mari interese in zona de regenerare urbana, sau adunarea generala a asociatiilor de proprietari implicate. Cu siguranta in cazul unui Parteneriat Public Privat este necesar ca responsabilitatea politica sa fie impartita intre parteneri.

Nivelul decizional – aprobarea directiilor alese

Se presupune ca in cele mai dificile proiecte integrate de regenerare urbana este imposibil ca fiecare decizie sa fie adusa spre aprobare nivelului politic, de aceea este necesar sa existe un grup de decizie care sa ia deciziile in linii mari ale proiectului. Grupul de decizie este format din persoane precum consilierul municipal, manageri municipali si/sau persoane din conducerea marilor proprietati imobiliare. In cazul Romaniei unde sunt multi proprietari si asociatii de proprietari, un membru al grupului de decizie ar putea fi o persoana de incredere care sa ii reprezinte pe proprietari. 

Grupul de decizie are urmatoarele sarcini. Monitorizeaza continuitatea proiectului, ia decizii in caz de conflicte, ia decizii cu privire la rezultatele intermediare ale proiectului si indica directiile de urmat .

Nivelul operational

A conduce si a lua decizii este una, dar trebuie sa existe si documente care sa fie subiect de decizie. Aceste documente necesita pregatire. In cazul unui proces integrat al unui proiect de regenerare urbana acestea sunt organizate de grupul de proiect. In functie de problemele ce trebuie rezolvate, echipa de proiect este formata din experti municipali de la departamente diferite (cum ar fi cei de la departamentul de planificare, departamentul social, etc), experti ai proprietarilor de imobile, experti din alte institutii ce au interese in zona si, uneori experti externi. Activitatile grupului de proiect sunt coordonate de un sef de proiect.

Prima activitate a grupului de proiect este sa investigheze ce fel de probleme trebuie rezolvate prin planul de regenerare urbana. Dupa care cerceteaza si propune solutii posibile, face o schita a planului, prezinta si discuta solutiile si schita planului cu grupul de decizie si cu actorii. De exemplu, daca este necesara o strategie prin care sa se rezolve problema somajului in zona, nu va fi necesara implicarea unui specialist pe urbanism.

Nivelul  de consultare

Actorii, precum rezidentii, proprietarii de magazine, etc, pot fi consultati in moduri diferite si in momente diferite pe parcursul pregatirii planului de regenerare urbana. Consultarea poate fi facuta prin votare, prin intalniri, prin site-uri interactive sau prin alte mijloace, toate in functie de grupul tinta si de problema care necesita consultare. Este de preferat  ca actorii sa se organizeze ei insisi intr-un grup consultativ al actorilor. In general un astfel de grup este format din persoane care au contacte excelente in comunitatea locala, cunosc problemele si care pot reprezenta foarte bine pe cei pe care-i sustin. Nu este totusi bine ca acest grup de consultare sa inlocuiasca activitatile de consultare facute pentru actori.

MANAGEMENT INFORMATIONAL SI COMUNICATIV IN CADRUL UNUI PROIECT DE REGENERARE URBANA

Obiective si abordare

Cand se dezvolta un plan de regenerare urbana sunt implicati actori diferiti si multe probleme trebuie sa fie abordate integrat, managementul informational si comunicativ in legatura cu progresul inregistrat de plan sunt puncte de interes cruciale.

Planul pentru comunicare

Un plan de comunicare este un document scris in care daca este cazul unui proiect cu mai multi actori se face un inventar al tuturor actorilor si a relatiilor dintre acestia, problemele (posibile) asupra carora fiecare actor trebuie informat, problemele care necesita decizia unor anumiti actori si canalele diferite pe care actorii trebuie informati in mod permanent, canalele prin care acestia pot solicita informatii si canalele folosite pentru a se informa unul pe altul. Insusi planul de comunicare ar trebui sa fie adus spre consultare actorilor. Daca ei sunt de acord cu regulile de comunicare fixate de planul de comunicare atunci cu siguranta procesul va fi unul simplu.

Comunicarea cu rezidentii

Desi planul de comunicare se adreseaza tuturor actorilor, rezidentilor ar trebui sa li se acorde atentie speciala. Pentru ei planul ar trebui sa raspunda cel putin la urmatoarele intrebari:

  1. Cum sunt rezidentii informatii?
  2. Rezidentii care locuiesc separat vor fi vizitati acasa daca va fi necesar?
  3. Se va deschide un birou de informare in cartier?
  4. Vor fi fixate ore de consultare?
  5. Cum se vor putea implica rezidentii?
  6. Va exista un comitet al rezidentilor care sa discute subiectele specifice?

Indrumari si recomandari

  1. O zicala olandeza spune ca increderea vine la pas si pleaca pe un cal ce alearga. Prin urmare prima lectie cu referire la comunicare este sa fiti un partener de incredere, un partener ce face ceea ce spune: INCREDERE!
  2. Ascultati mai intai si apoi exprimati-va dorintele si ingrijorarea fata de proprietari.
  3. Nu faceti promisiuni daca nu le veti indeplini (va aparea dezamagirea mai apoi). Daca nu puteti sa va tineti de cuvant nu faceti promisiuni.
  4. Prima impresie trebuie sa fie una buna, dar incepeti comunicarea doar daca mesajul este unul clar.
  5. Comunicarea trebuie planificata in concordanta cu problemele nerezolvate ale proiectului.
  6. Aratati ca exista rezultate rapide pentru a putea convinge oamenii ca lucrurile se imbunatatesc.
  7. Fiti accesibili si transparenti.
  8. Comunicarea trebuie facuta avand o baza sigura.
  9. Permiteti proprietarilor sa aiba o influenta reala.
  10. Ganditiva cine „va transmite mesajul”
  11. Tot timpul sa va amintiti de ce este importanta comunicarea:
    1. Pentru a informa partile
    2. Pentru a crea o baza
    3. Pentru a impartasi cunostintele si opiniile despre cartier
  12. Administrati informatiile:
    1. Incheiati angajamentele in scris
    2. Aveti grija ca cei care nu ajung la intalniri sa stie cum evolueaza proiectul
    3. Luarea deciziei trebuie sa fie un proces clar si transparent.

INTALNIRE GRUP DE LUCRU
PREZENTAREA INITIALA SI DESCRIEREA ZONEI

Pentru ca deciziile luate pe viitor sa fie bune, este necesar ca la inceputul proiectului sa colectam toate informatiile relevante pe care sa ne bazam deciziile. Informatiile pot fi statistici, dar si descrieri, povesti (istorisiri), rezultate ale votarii. Este important ca informatiile sa tina seama atat de fapte si obiceiuri, cat si sa obtina parerea rezidentilor despre modul de viata in zona, felul in care s-au format comunitatatile si cum pot fi descrise aceste comunitati. De aceea informatiile colectate pot fi clasate dupa cum urmeaza:

Descrieri fizice ale zonei

In descrierea fizica a zonei se combina tot felul de date statistice cum ar fi numarul si tipurile de apartamente, scoli, locuri de joaca, facilitati, spatii verzi si parcuri cu observatiile si opiniile referitoare la modul de folosire, mentenenanta si functionare. Aceste opinii pot fi obtinute prin interviuri cu persoane cheie si/sau supuneri la vot intre rezidenti si actori. O descriere fizica a zonei desigur contine si una sau mai multe harti ale situatiei prezente.

Situatia demografica

Se bazeaza pe statistici dar si pe supuneri la vot, interviuri si observatii care sa arate ce fel de oameni locuiesc in zona respectiva. Statisticile situatiei actuale sunt comparate cu statisticile din anii anteriori pentru a determina care este tendinta schimbarilor. Bazandu-ne pe aceste tendinte se pot face estimari ale dezvoltarii demografice viitoare.

Informatii socio-economice

Bazandu-se pe statistici dar si pe supuneri la vot, inteviuri si observatii, informatiile constau intr-o descriere a situatiei socio-economice a zonei. Ca parte a acestei descrieri sunt aspectele legate de rata somajului/angajatilor, nivelul de educatie, coeziunea sociala, integrarea minoritatilor, antreprenoriat, nivelul veniturilor, costuri pentru incalzire, nivelul de afaceri, proprietari de masini, etc.

Planul de urbanism al zonei

Descrierea planurilor de urbanism care sunt in vigoare. Acestea pot fi planuri ale zonei in sine sau la un nivel geografic mai ridicat dar cu consecinte asupra zonei. De exemplu construirea unui mare centru comercial in aproprierea zonei vizate pentru regenerare urbana inseamna ca vor exista anumite consecinte. Este posibil ca zona sa se dezvolte si preturile apartamentelor sa creasca. S-ar putea ca problema locurilor de parcare sa se inrautateasca si pretul apartamentelor sa scada. Alte infrastructuri din afara zonei care ar putea sa influenteze popularitatea, valoarea imobilelor si schema de migratie pot fi planurile transportului in comun, a soselelor, parcurilor, alte zone rezidentiale aflate in concurenta.

IDENTIFICAREA ACTORILOR SI ANALIZA ACESTORA

    
In momentul in care se face un plan de regenerare urbana, vor fi implicati mai multi actori cu roluri diferite. Vor fi rezidentii si alti actori, asociatiile de proprietari, municipalitate etc. Pentru fiecare plan de regenerare urbana trebuie identificati actorii.

Se pot distinge urmatorii pasi:

  1. Imbunatatirea listei de actori
  2. Analizarea detaliata a legaturilor
  3. Identificarea relatiilor cheie
  4. Identificarea capacitatilor si punctelor forte ale actorilor
  5. Listarea actorilor cheie
  6. Identificarea celei mai pozitive/puternice legaturi si a celei mai negative/slabe legaturi
  7. Schitarea diagramei actorilor

Rolul proprietarilor si asociatiilor de proprietari

Proprietarii si asociatiile de proprietari au un rol important in procesul de regenerare urbana. Ei sunt cei care iau initiativa de colaborare cu parteneri publici si privati. Ei sunt cei care pun la dispozitie proprietatile imobiliare. Ei sunt cei care negociaza in numele rezidentilor/proprietarilor. Ca planul sa aiba succes ei se implica in schitarea procesului.

Rolul municipalitatii

Municipalitatea pe de alta parte este la fel de importanta in procesul regenerarii urbane. Municipalitatea este cea care detine spatiile publice. Deasemenea administreaza serviciile si siguranta in zona. Este cea care face planurile urbanistice, de sector si de cartier. Poate atrage fonduri din alte parti. De obicei municipalitatea are si terenuri care pot fi oferite spre dezvoltare unor antreprenori. Un alt rol al municipalitatii ar fi ca este principalul finantator al masurilor sociale si initiator (impreuna cu proprietarii imobile) al reinnoirii cartierului.

Indrumari si recomandari

Desi proprietarii si municipalitatea nu au incredere unul in celalalt, de obicei ei au aceleasi interese. De aceea este important sa treaca peste neintelegeri si sa coopereze pentru realizarea planului de regenerare urbana. Acest lucru este posibil numai daca atat municipalitatea cat si rezidentii recunosc si isi dau seama ca au interese comune inca de la inceput si isi exprima dorinta de a coopera ca egali, dar fiind totodata dependenti unul de altul. Nimeni nu este seful, nimeni nu isi asuma acest titlu. Proprietarii vin cu imobilele in timp ce municipalitatea vine cu spatiile publice. Daca pe parcursul procesului de alcatuire a planului de regenerare urbana fiecare isi da seama ca atata timp cat investitiile unei parti inseamna ridicarea valorii cu ajutorul investitiilor celeilalte pati (si vice versa) acest simt al egalitatii si dependentei va evolua intr-o relatie mutuala bazata pe incredere.

ANALIZA SWOT A ZONEI

Obiective si abordare

Un plan de regenerare urbana ar trebui sa contina „o analiza a Punctelor Forte, Punctelor Slabe, Oportunitatilor si a Amenintarilor”.
Analiza SWOT analizeaza caracteristicele Forte si Slabe ale zonei  dar si Oportunitatile de dezvoltare in viitor si posibilele Amenintari pe viitor. Analiza SWOT este pasul cel mai important catre planul de regenerare urbana. Bazandu-ne pe o analiza SWOT buna pot fi elaborate scenariile posibile pentru viitoarea dezvoltare a zonei. Pentru ca este cel mai important pas, analiza SWOT trebuie facuta cu implicarea actorilor.

SCHITAREA UNUI PLAN PRELIMINAR DE REGENERARE URBANA
PENTRU A FI SUPUS CONSULTARII  ACTORI
LOR

Obiective

Dupa incheierea analizei SWOT este timpul sa dezvoltam masurile posibile si sa scriem planul. In aceasta faza obiectivul nu este un plan definitiv, ci doar un plan preliminar care va fi supus discutiei actorilor. Forma in care planul va fi scris si prezentat depinde de tipurile de actori si de interesele lor.

Analiza SWOT ofera deja indicatii clare ale directiei pe care planul de regenerare urbana ar trebui sa le urmeze, dar in cadrul acelei directii pot fi dezvoltate numai cateva scenarii posibile si se pot analiza astfel efectele lor. Un scenariu de exemplu in care stocul de cladiri este renovat si dezvoltat are alte efecte decat scenariul in care de exemplu majoritatea sunt renovate si o parte sunt demolate si inlocuite cu locuinte pentru familii si un camin pentru batrani. Cel din urma scenariu va face ca zona sa fie una cu un stoc de locuinte diversificat, mai atractiva, probabil valoarea proprietatilor va creste si va deveni stabila, dar ar avea ca dezavantaj costurile mari, faptul ca rezidentii probabil nu doresc sa paraseasca zona si ar fi un proces dificil. In schimb primul scenariu ar implica un proces mai usor, rezidentii nu sunt obligati sa plece si costurile ar fi mai mici, totusi cineva ar putea pune intrebari despre cat de mult ar rezista investitia pe termen lung, pozitia stocului de locuinte pe piata si stabilitatea valorii proprietatii.

Scopul cel mai important al diferitelor scenarii este sa gaseasca nu una ci mai multe solutii. Luand in considerare argumentele pro si contra ale fiecarui scenariu se pot contura discutii deschise si corecte pentru alegerea celei mai bune solutii.

 

Elemente ale schitei planului

Schita aplanului ar trebui sa descrie masurile fizice, sociale si economice ce ar trebui sa regenereze zona. Nu descrie doar aceste masuri ci si cum si cand ar trebui facute.

Masurile fizice

Ce?

  1. Interventia directa in spatiul fizic sau asupra modului lui de folosire
  2. Demolare, construire si renovare a cladirilor sau a infrastructurilor
  3. Mentenanta cladirilor, infrastructurii si spatiului
  4. Construirea si reconstruirea spatiilor publice
  5. Schimbarea modului de folosire al cladirii si a spatiilor
  6. Alte masuri fizice

Cum?

  1. Politici si masuri indirecte
  2. Favorizarea initiativelor financiare
  3. Introducerea regulamentelor
  4. Procese (organizare) politica si sociala
  5. Alte politici si masuri indirecte

Cand?

  1. Determinarea termenului final al ultimului proiect care trebuie finalizat
  2. Mai intai sa se vada primele rezultate
  3. Ordonarea logica a proiectelor separate pe parcursul perioadei de regenerare

Masurile sociale

Ce?

  1. Construirea unei retele locale intre rezidenti, departamentele municipale, institutiile sociale, scoli si biserici
  2. Sa se asigure de implicarea persoanelor cu loc de munca, si sa-i indrume pe cei fara loc de munca sa se angajeze
  3. Sa se asigure ca cei tineri primesc educatie, sa se previna abandonul scolar
  4. Ingrijirea batranilor
  5. Integrarea noilor locatari, integrarea minoritatilor
  6. Vecini care se cunosc intre ei, vecinii care se ajuta reciproc
  7. Abordarea familiilor cu probleme multiple
  8. Activitati culturale si sportive
  9. Rezidenti responsabili de mediul inconjurator; curatenia si pastrarea acesteia, siguranta

Cum?

  1. Implicarea ofiterilor municipali si a lucratorilor sociali
  2. Ajutorul politiei
  3. Incurajarea liderilor comunitatii
  4. Stimularea si premierea initiativelor rezidentilor

Cand?

  1. Inca de la inceput

Masurile economice

Ce?

  1. Magazine cu produse uzuale
  2. Livrarea serviciilor formale catre rezidenti
  3. Livrarea serviciilor informale intre rezidenti
  4. Afaceri mici de inceput
  5. Calitatea transportului public

Cum?

  1. Facilitarea si stimularea regulametului.
  2. Suport centru pentru know how
  3. Stimulare financiara

Cand?

  1. Pe durata intregii perioade

 

CONSULTAREA ACTORILOR PE BAZA SCHITEI PROIECTULUI

Actorii trebuie consultati in moduri diferite. Nu toate subiectele sunt de interes pentru toti actorii si nu toate subiectele trebuie discutate in acelasi timp. De aceea trebuie sa alegem tehnicile de comunicare portivite care pot fi adunari generale sau consultatii unu-la-unu. Cel mai important lucru care trebuie stiut despre alegerea acestor tehnici este faptul ca daca fiecare actor, el sau ea spre exemplu, trebuie sa aiba posibilitatea sa si reactioneze in vreun fel anume. De aceea pentru cei care nu participa la adunari exista tot timpul alterativa de a merge la orele de consultatii.

Adunarea generala

Adunarea generala este cea mai des folosita pentru consultarea actorilor. Este un mod usor de a comunica. Planul este prezentat si actorii pot sa-si exprime parerea. Desigur ca atunci cand un plan nu ridica prea multe intreari este o metoda eficienta de a fi supus atentiei unui numar mare de persoane. Dezavantajos este riscul ca aceasta comunicare intr-o singura directie sa insemne pentru cei care prezinta in mare parte dorinta lor de a convinge audienta ca solutia este una buna si singura. Prin urmare criticile ar putea ramane neauzite. Un alt dezavantaj ar fi ca minoritatea decide ordinea de zi deoarece majoritatea nu doreste sa voteze. Mai mult de atat o adunare generala nu este potrivita pentru a discuta detaliile planului, detalii de care ar fi interesati numai anumiti actori.

Website

Un nou mediu de a prezenta planuri si a le aduce in discutie este internetul. Pe de o parte ofera posibilitatea de a reactiona si a prezenta planul 24 de ore pe zi, pe de alta parte, daca vor fi multe reactii, este dificil sa le controlezi si sa comunici cum pot acestea sa influnteze planul. Dezavantajul este ca nu toti actorii au aceasta oportunitate, capacitate sau indemanare de a folosi internetul. De aceea exista riscul ca numai o minoritate sa participe in timp ce majoritatea gaseste aceasta metoda prea complicata ca sa participe.

Expozitie

O expozitie este un mod bun de a prezenta un plan de regenerare urbana. Pentru cei care il prezinta este o buna posibilitate de a sublinia aspectele cele mai importante ale planului, iar pentru actori este un moment de inceput bun pentru a fi informati despre plan. Problema expozitiei este ca de obicei ridica foarte multe intrebari. Oamenii vad si citesc ceva si vor sa stie mai multe despre respectivul subiect. De aceea in acest scop trebuie sa fie cineva prezent pentru a raspunde intrebarilor si/sau a le comenta.

Intalniri pe o anumita tema

Fiecare plan de regenerare urbana are cateva aspecte cu care se confrunta, ca de exemplu spatiul public, probleme sociale specifice sau probleme de renovare. Pentru temele cele mai importante se pot organiza intalniri separate cu actorii. Pentru cei care prezinta exista avantajul ca este timp pentru discutarea detaliilor, de aceea discutiile aprofundate trebuie sa sa faca direct cu actorii implicati. Avantajul actorilor este ca timpul nu e o problema si au oportunitatea sa-si exprime propriile puncte de vedere. Dezavantajul este ca astfel de intalniri necesita timp si este mult mai greu pentru actori sa aiba si o privire  de ansamblu asupra proiectului.

Consultarile persoana catre persoana

Orele de consulatanta sunt o modalitate foarte buna pentru discutiile persoana catre persoana. Este o discutie informala si de aceea ofera fiecarui actor in parte posibilitate sa-si exprime interesele personale fara ca cei care intocmesc planul sa fie nevoiti sa intervina la nivel de individ asupra planului. Pe de alta parte astfel de consultatii ofera o imagine despre nevoile indivizilor si, in cazul in care o nevoie este exprimata de mai multi indivizi, planificatorii pot face o schimbare in acea directie.

Pentru cei care nu pot participa la intalniri sau la orele de consultanta, dupa cum s-a prezentat mai sus exista posibilitatea vizitelor la domiciliu. Pentru ca astfel de comunicari necesita timp si prin urmare costuri ridicate, aceasta optiune poate fi considerata ca modalitate de comunicare in cazul in care toate celelalte metode dau un raspuns nesatisfacator sau interesele persoanelor respective sunt esentiale pentru realizarea planului de regenerare urbana.

ALCATUIREA SCHITEI FINALE

 

Dupa consultarea actorilor despre schita planului, echipa de proiect poate incepe sa lucreze la planul final. Planul final este documentul formal cu deciziile privind strategia de regenerare urbana pentru urmatorii ani. In forma aceasta serveste nu numai ca document dupa care sa se ghideze partenerii care trebuie sa implineasca obiectivele dar si cadrul politic pentru viitoarele negocieri intre parteneri pentru fixarea acordurilor mutuale. De exemplu, daca municipalitatea, ca partener ce investeste in spatiul public pentru regenerarea urbana a zonei, asteapta ca investitiile sale sa fie acompaniate de investitiile asociatiilor de proprietari prin imbunatatirea stocului de locuinte. Acest principiu nu trebuie mentionat ca fiind unul dintre obiectivele planului de regenerare urbana ci planul ar trebui sa aiba si un acord scris din partea asociatiei de proprietari si o dovada a fezabilitatii financiare.

De la viziune la executie

Pentru fiecare proiect trebuie facuta o descriere scurta in care sa fie lamurite urmatoarele:

  1. Care este subiectul proiectului?
  2. Care este scopul proiectului?
  3. Cum contribuie proiectul la indeplinirea obiectivelor regenerarii urbane?
  4. Cine este/sunt responsabil(i) de realizarea proiectului?
  5. Care este relatia de timp si continut a proiectului cu celelalte proiecte din cadrul planului de regenerare urbana?
  6. Ce (alti) actori trebuie implicati in proiect?
  7. Ce conditii principale trebuie indeplinite ca proiectul sa aiba succes?

Executia

Depinde foarte mult de continutul planului de regenerare urbana felul in care organizarea este facuta. Totusi ar trebuie ca in acest capitol sa se raspunda la urmatoarele intrebari:

  1. Cine sunt partenerii care conduc aceste proiecte separate?
  2. Sunt ei in stare si pot sa-si indeplineasca rolul destul de bine?
  3. Cum este organizata imaginea si controlul de ansamblu (politic) al activitatilor din proiectele separate?
  4. Cum este organizata interactiunea mutuala dintre proiectele separate pentru ca acestea sa profite unul de celalalt?
  5. Cum este organizata comunicarea continua cu actorii atat la nivel de proiect cat si la nivel general?

Finantarea

Se face o prima estimare financiara a costurilor totale ale proiectului, impartite pe fiecare proiect si pe costurile de executie ale organizarii. Scopul principal este sa avem o imagine financiara corecta de ansamblu si sa vedem daca proiectul de regenerare urbana este fezabil financiar. Nu este luata in vedere fezabilitatea financiara a planului de regenerare urbana in general ci si fezabilitatea fiecarui partener de investitie. Numai daca toti partenerii sunt fezabili din punct de vedere financiar atunci se poate spune ca si planul in general este fezabil. Asta inseamna ca fiecare investitor trebuie sa aiba o imagine foarte corecta a sumei pe care i se cere sa o investeasca, o imagine clara a veniturilor directe si indirecte la care se asteapta sa le primesca in schimb si posibilele garantii sau subventii pe care se poate baza in momentul in care va face investitia.



Asta duce la urmatoarea schema de baza a unui plan de regenerare urbana:

  1. Introducere generala
  2. Descrirea procesului ce va duce la planul de regenerare urbana:
    1. descrierea formala a zonei
    2. procesul implicarii actorilor, actorii implicati
    3. starea planului in relatie cu aprobarea lui din partea actorilor
  3. Prezentarea situatiei din zona de regenerare urbana
    1. descrierea fizica (incluzand problemele de mediu)
    2. descrierea situatiei sociale
    3. descrierea situatiei econommice
    4. descrierea zonei ca parte a dezvoltarii urbane la o scala mai mare si ca parte a planului de urbanism
  4. Analiza SWOT 
  5. Interesele si dorintele actorilor
  6. Viziunea integrata generala a regenerarii urbane in zona respectiva
    1. Dileme ale situatiei prezente, analiza SWOT si interesele actorilor
    2. Investigarea scenariilor viitoare posibile
    3. Motivarea prioritatilor si alegerilor, determinarea perioadei planificate
    4. Viziunea integrata generala si obiectivele pentru perioada planificata
  7. De la viziune la proiect
    1. Programul proiectului
      1. proiecte fizice
      2. proiecte sociale
      3. proiecte economice
    2. Planifiarea integrata a proiectului
  8. Executia
    1. Organizarea executiva si mangementul de ansamblu al programului
    2. Managementul de proiect al proiectelor separate
    3. Comunicarea, participarea si negocierea pe parcursul executiei
    4. Monitorizarea si evaluarea pe parcursul executiei
  9. Finantarea
    1. Estimarea costurilor si veniturilor
      1. costurile proiectului si veniturile
      2. costurile de executie
    2. Resurse financiare, impartite partenerilor financiari
      1. proiectele fizice
      2. proiectele sociale
      3. proiectele economice